Ce ascunde performanța?

Trăim într-o lume care se învârte în jurul performanței, pentru că este măsurabilă, vizibilă, validată social. Oamenii performanți sunt căutați, recompensați, promovați. Funcționează bine în sisteme clare, în care se livrează rezultate și respectă standarde.

Din exterior, performanța pare echivalentă cu competența și stabilitatea.

Din interior, lucrurile pot arăta diferit.

Dar ce facem atunci când performanța nu este expresia alinierii, ci o formă de adaptare foarte eficientă? Atunci când este doar un mod de a funcționa bine într-un cadru care nu ne reprezintă pe deplin, dar în care știm exact ce trebuie făcut pentru a primi validare?

Să devii bun la ceva nu înseamnă automat că acel ceva ți se potrivește.

De multe ori, performanța oferă o protecție subtilă. Atâta timp cât rezultatele sunt bune, nimeni nu pune sub semnul întrebării potrivirea. Nici ceilalți, nici noi. Indicatorii externi devin argumente suficiente pentru a continuă.

Problema apare atunci când performanța începe să mascheze dezalinierea.

Poți fi eficient într-un mediu care te consumă.

Poți fi apreciat într-un rol care te îngustează.

Poți livra constant și, în același timp, să simți că o parte din ține nu este implicată deloc în ceea ce faci.

Atunci, performanță devine doar o altă masca, care te apără de întrebări incomode, de riscul de a recunoaște că succesul într-un cadru nu este același lucru cu potrivirea în acel cadru.

Cu cât performezi mai bine, cu atât devine mai dificil să pui la îndoială direcția, pentru că ai investit timp, reputație, și, mai ales, identitate. Când devenii „omul bun la asta”, a renunța la o zonă în care funcționezi bine presupune un tip de vulnerabilitate pe care nu suntem învățați să o cultivăm.

INKARA s-a născut tocmai din modul în care mă observăm cum performez în medii care nu mă împlineau, în medii care mă consumau și mă făceau să îmi pun zilnic întrebarea "Dar e bine ce fac?" 

Pe hârtie, da. Era bine; chiar foarte bine. În practică, implementam valorile, visurile și abilitățile mele în task-uri și proceduri care nu erau atât de aliniate cu interiorul meu precum credeam eu. 

Evident, nu toată performanța ascunde ceva. Dar uneori, în spatele ei, se află o negociere tăcută între ceea ce știm să facem și ceea ce ne reprezintă cu adevărat.

Întrebarea nu este dacă performăm sau nu.

Întrebarea este dacă performanța ne reprezintă sau ne protejează.