V-am spus ce m-a împins să creez INKARA, dar nu și ce reprezintă

INKARA e un spațiu sigur de autodescoperire, explorare, și comunitate. Pentru copii, pentru adolescenți, pentru adulți curioși, pentru suflet.

E un spațiu care nu judecă, nu critică, ci doar îți dă voie să fii.

Prezent.

Văzut.

Auzit.

Descoperit.

Simțit.

Înțeles.

Într-o lume în care totul se întâmplă pe repede înainte, în care standardele se tot îndepărtează de natura omului, și în care așteptările nu mai au nici o legătură cu esența ființei umane, ne alienăm tot mai mult de noi înșine și încercăm să ne adaptăm unei lumi care pare să fie construită împotriva noastră.

Am văzut prima oară asta la copii și la adolescenți. În problemele din manuale, pe care le primesc ca temă. În activitățile extracurriculare în care trebuie să se implice. În modul în care viața lor se învârte în jurul performanței, și mai puțin în jurul copilăriei, a emoțiilor și trăirilor, sau a descoperirii de sine, a lumii din jur.

Apoi am văzut asta la mine, și la ceilalți adulți din jurul meu. Metrici, targete, deadline-uri, OKRs, meeting-uri, performanță.

Postări în social media, în care oamenii spun că se simt deconectați. Oameni care spun că își caută sensul.

Postări despre joburi creative, din care lipsește elementul creativ, și este înlocuit de alte metrici, alte targete, alte așteptări.

Postări despre cum AI-ul creează acum, la foc automat, ce ar trebui să îi revină omului: imagini, videoclipuri, articole, muzică.

Și am simțit deconectarea mai intens că niciodată.

Atunci, mi-am dat seama că nu doar eu mă simt atât de deconectată și debusolată. Mi-am dat seama că sunt mulți oameni care se simt colectiv în același mod, și m-am gândit că, poate, ar trebui să fac ceva în legătură cu asta.

Dar cum pot eu, un adult la fel de debusolat, să fac trecerea de la copii și adolescenți, la adulți? Ce aș putea să le zic eu?

Am realizat că nu trebuie să le zic nimic. Tot ce trebuie să fac este să extind spațiul sigur pe care mi l-am creat mie însămi suficient de mult cât să îi cuprindă și pe cei din jur.

INKARA s-a născut dintr-o nevoie pe care am observat-o activ la cei din jurul meu. S-a născut din dorința de a lasă în urmă toate acele emoții și preconcepții care m-au ținut pe mine pe loc, pentru a împărtăși cu ceilalți ceea ce am construit pentru mine.

INKARA nu oferă ateliere de terapie, sau promisiuni de integrare a eului liric.

Oferă un spațiu sigur, fară constrângeri, prejudecați și metrici, în care, prin ateliere ghidate, reușim să ne reconectam la noi înșine și la cei din jur.

Oferă un spatiu de reflecție, de comunitate, în care descoperim că a fi creativ nu este ceva exclusiv pentru artiști.

Oferă momente de conectare a sufletelor.